pp-cb

Prolog este un limbaj de programare centrat pe un set mic de mecanisme de baza(e.g. pattern-matching, backtracking). Desi setul de mecanisme de baza este limitat, Prolog este un limbaj foarte puternic si flexibil.

Un program Prolog contine (doar) trei constructii:

• fapte
• reguli
• interogari

Folosim faptele pentru a exprima un adevar. De exemplu vrem sa “definim” ca Gigel este barbat. Pentru a defini o regula este suficient sa ii definim numele(de preferat sugestiv) si sa ne hotaram care este “actorul”. In cazul de fata Gigel este actorul iar numele regulii este barbat ⇒ barbat(gigel).
Observati numele regulii - barbat - numele actorului - gigel(cu litera mica!) - si punctul de la sfarsitul regulii(echivalent “;”)

Interogarile sunt metodele prin care noi putem sa ii cerem ceva programului. Pentru a “intreba” ceva este suficient sa scriem in interpretor ce vrem sa aflam.
De exemplu vrem sa aflam daca Gigel este barbat, pur si simplu “intrebam” in interpretor barbat(gigel). (observati numele regulii, actorul si punctul de la final!).
Raspunsul dat de programul nostru este true. Raspunsul este afirmativ deoarece acest fapt exista in cadrul programului nostru in setul de fapte si reguli (denumit in continuare baza de cunostinte).

Ce va raspunde programul la urmatoarea interogare: copil(gigel).*?
Raspunsul este false (nu avem nicio informatie in baza de cunostinte legata de varsta lui Gigel).

Dar la intrebarea femeie(andreea)? De ce?

Regulile ne permit sa exprimam o legatura intre anumite fapte si reguli. De exemplu, pentru ca Gigel sa fie sot el trebuie sa fie insurat si sa fie barbat.
barbat(gigel).
insurat(gigel).
sot(gigel):- barbat(gigel),insurat(gigel). Ce spune aceasta regula? Ce inseamna “,”?
Tocmai am definit o regula care spune ca Gigel este sot daca Gigel este barbat si daca Gigel este insurat. Virgula este modul in care se exprima conjunctia logica in Prolog
Care este raspunsul la urmatoarea interogare: sot(gigel). ?

Fie urmatoarea baza de cunostinte:

 femeie(ioana).
 barbat(mihai).
 barbat(andrei). 
 casatorit(mihai,ioana).
 parinte(ioana,andrei).
 parinte(mihai,andrei).

Observam ca am definit fapte cu aritate doi(nu suntem limitati la fapte/reguli cu aritate 1!). Care este raspunsul la urmatoarea interogare: casatorit(ioana,mihai).?

Vrem sa definim o regula care sa ne spuna daca Mihai este tata: tata(mihai):- barbat(mihai), parinte(mihai,andrei).(Mihai este barbat si este tatal lui Andrei).
Problema cu aceasta abordare este ca Mihai poate sa fie parintele mai multor copii, nu doar al lui Andrei, ceea ce nu il invalideaza ca si tata. Cum rezolvam aceasta problema? Ne trebuie o “generalizare” a lui Andrei. Aceasta generalizare o vom “implementa” folosind variabile.

Variabilele in Prolog sunt stringuri care incep cu litera mare.
Noua regula devine: tata(mihai):- barbat(mihai), parinte(mihai,Copil).
Prolog va incerca(prin backtracking) sa lege variabile Copil la orice actor care respecta faptul parinte(mihai,Copil) (in cazul nostru doar andrei).
Ce se intampla daca baza noastra de cunostinte contine (mult) mai multe fapte si reguli si vrem sa aflam care sunt toate mamele.?
mama(Mama):- femeie(Mama), parinte(Mama,Copil). Interogand mama(Mama). variabila Mama va lua, pe rand, totii actorii care satisfac cele doua reguli.(Interogarea intoarce cate o valoare pe rand. Pentru e trece la urmatoarea valoare folositi ;)

Cum procedam daca vrem sa aflam un rezultat in urma unei interogari? Vom folosi variabile. Pentru a exemplifica acest lucru vom recurge la aritmetica.

Aritmetica in Prolog are o particularitate legate de sintaxa: 7 + 2 = 9 (in limbaj natural) se traduce in 9 is 7 + 2 (in Prolog).
Pentru a obtine un rezultat putem forma urmatoarea interogare: R is 2+3. (R va unifica cu 5).

Sa observam urmatoarea regula: compute_sum(A,B,Sum):- Sum is A+B.. Avem o regula care calculeaza suma primelor doua variabile si “salveaza” rezultatul in ultima variabila. Cand avem de scris reguli cu input si output este important sa fiti consecventi in alegerea unei conventii(in exemplul oferit variabilele de intrare sunt pozitionate la inceputul regulii pe cand cele de iesire sunt la sfarsitul cererii).

Un concept extrem de util in Prolog este cel de lista. In Prolog, o lista se declara in felul urmator:

[1, 2, 3].
[1 | [2 | [3 | []]]]. ([1,2,3])
[mihai, ioana, andrei].
[mihai, parinte(ioana), X].
[1, [2, copil(andrei)], [], [X, Y, Z]].

Din penultimul exemplu se poate vedea ca o lista poate contine atat variabile, cat si constante sau itemi complecsi. Din ultimul exemplu se poate vedea ca o lista poate contine ca element o alta lista.
Ne propunem in continuare sa obtinem primul element dintr-o lista, precum si restul listei(head si tail din Haskell). Pentru aceasta, se va folosi unificarea din Prolog.

?- [H|L] = [1, 2, 3].
H = 1,
L = [2,3].

In urma comenzii, capul listei va fi legat la variabila X, iar restul listei va fi legata la variabila Y.

?- [H1,H2|_] = [1, 2, 3].
H1 = 1,
H2 = 2.

In urma comenzii, primele doua elemente ale liste vor fi legate la variabilele H1 si H2. Simbolul '_' (underscore) are un comportament similar cu cel din Haskell si anume cel de variabila anonima. Folosim acest simbol cand nu dorim sa legam ceva la o variabila.

Incercam in continuare sa calculam lungimea unei liste.
Incepem prin a defini o regula prin care determinam daca ceva reprezinta o lista.

empty(L) :- L = [].
isList(L) :- empty(L).
isList([H|T]) :- isList(T).

Ne dam seama ca putem simplifica codul.

isList([]).
isList([_|T]) :- isList(T).

Calculam acum lungimea unei liste.

len(L, R) :- empty(L), R = 0.
len([H|T], R) :- isList(L), len(T, R1), R = R1 + 1.

Observati ca secventa nu functioneaza cum ar trebui pentru ca unificarea previne evaluarea lui R. Varianta finala a codului este:

len([], 0). (unificare implicita)
len([_|T], R) :- len(T, R1), R is R1+1.

Cum determinam daca un element apartine unei liste?

contains(E, [E|_]).
contains(E, [X |T]) :- E \= X, contains(E, T). 

?- contains(1, [1,2,3]).
true;
false.

De ce prima data obtinem true, iar dupa aceea false?

1. Definiti predicatul firstTwo(X,Y,L) care leaga variabilele X, Y la primele doua elemente din lista L, daca acestea exista.
2. Definiti predicatul notContains(E,L) care verifica daca elementul la care este legat E nu exista in lista L.
   • Poate acest predicat sa fie folosit pentru a genera toate elementele care nu sunt in L? Justificati raspunsul.
3. Definiti predicatul unique(L1,L2). L2 este lista L1 fara elemente duplicate.
4. Definiti predicatul listOnly(L1,L2). L2 este lista L1 care contine doar elementele de tip lista. Exemplu: listOnly([1,[2,3],4,[5],6], [ [2,3],[5]]).
5. Implementati insertionSort in Prolog.
   • Idenficati predicatele necesare, aritatea fiecaruia, variabilele care reprezinta input-ul, respectiv output-ul.

1. Stabiliti o conventie de reprezentare pentru arbori. Ilustrati conventia in Prolog. Exemplu: T=….
2. Implementati predicatele size(T,S) si height(T,H).
3. Definiti predicatul flatten(T,L) unde T este un arbore.

1. Stabiliti o conventie de reprezentare pentru expresii generate de gramatica de mai jos, urmarind acceeasi abordare ca la arbori:

   <expr> ::= <valoare> | <variabila> | <expr> + <expr> | <expr> * <expr> 
   <variabila> ::= string
   <valoare> ::= orice

1. Scrieti un predicat eval(Expr,R) unde R este rezultatul evaluarii lui Expr. Expr nu contine variabile.
2. Scrieti un predicat care permite evaluarea unei expresii ce contine variabile.

• Functii utile in Prolog
• Tutorial Prolog

Solutii