Această pagină cuprinde exerciții care au fost taskuri de laborator și acum înlocuite cu altele.

Puteți folosi aceste exerciții pentru a vă exersa noțiunile învățate la curs și la laboratoare.

1. Numere complexe
   1. Creați un proiect nou cu numele ComplexNumber.
   2. Creați clasa ComplexNumber.java. Aceasta va avea două campuri: re si im, ambele de tip float.
2. Operații
   1. Creați clasa Operations.java. Această clasă va implementa operațiile de adunare și înmulțire pentru numere complexe. Definiți în clasă Operations câte o metodă pentru fiecare operație;
   2. Testați metodele implementate.
3. Biblioteca
   1. Creați un proiect nou cu numele Bookstore.
   2. Creați clasa Book.java cu următoarele atribute: title, author, publisher, pageCount.
   3. Creați clasa BookstoreTest.java, pentru a testa viitoarele funcționalități ale bibliotecii. Completați această clasă, așa cum considerați necesar. Apoi, creați un obiect de tip carte și setați atributele introducând date de la tastatură. Pentru această folosiți clasa Scanner:

   •      Scanner s = new Scanner(System.in);
          String title = s.nextLine();
      

4. Verificați ca numărul de pagini introdus să fie diferit de zero. Puteți consulta documentația claselor String și Integer.
5. Verificări cărți
   1. Creați o clasă nouă, BookstoreCheck, ce va conține două metode, cu câte 2 parametri de tipul Book.
      • Prima metodă va verifica dacă o carte este în dublu exemplar, caz în care va întoarce adevărat.
      • A doua metodă va verifica care carte este mai groasă decât altă, și va întoarce cartea mai groasă.
   2. Testați aceste doua metode.
6. Formatare afișare
   • Puteți consulta documentația clasei String
   • Afișați informația despre o carte în felul următor:

BOOK_TITLE: [insert_book_title]
BOOK_AUTHOR: [insert_book_author]
BOOK_PUBLISHER: [insert_book_publisher]

Cu următoarele precizări:

• Titlul cărții va fi scris în întregime cu majuscule
• Numele editurii va fi scris în întregime cu minuscule
• Numele autorului rămânând neschimbat

1. Implementaţi o clasă MyArrayList, care va reprezenta un vector de numere reale, cu posibilitatea redimensionării automate. Ea va fi definită în pachetul arrays. Clasa va conţine următoarele metode:
   • un constructor fără parametri, care creează intern un vector cu 10 elemente
   • un constructor cu un parametru de tipul întreg, care creează un vector de dimensiune egală cu parametrul primit
   • o metodă numită add(float value), care adaugă valoarea value la finalul vectorului. Dacă se depăşeşte capacitatea vectorului, acesta se va redimensiona la o capacitate dublă
     • Atenţie! Există o diferenţă între capacitatea vectorului (dimensiunea cu care a fost iniţializat) şi numărul de elemente memorate efectiv în el (care este cel mult capacitatea).
   • o metodă numită contains(float value) care returnează true dacă value există în cadrul vectorului
   • o metodă numită remove(int index) care elimină valoarea aflată în vector la poziţia specificată de index (numerotarea incepând de la 0); se va da un mesaj dacă indexul este invalid
   • o metodă numită get(int index) care va returna elementul aflat în poziţia index
   • o metodă numită size() care returnează numarul de elemente din vector
   • o metodă declarată public String toString() care va returna o reprezentare a tuturor valorilor vectorului ca un şir de caractere
2. Scrieţi o clasă de test separată pentru clasa MyArrayList, populând lista cu 3 elemente şi verificând că valorile întoarse de metoda get corespund, într-adevăr, poziţiilor aferente din vectorul intern clasei. Ce condiţii trebuie îndeplinite pentru atingerea scopului propus?
3. Scrieţi un scenariu de utilizare a clasei MyArrayList, astfel:
   • iniţializând-o cu o capacitate de 5 de elemente iar apoi inserând 10 elemente aleatoare utilizând doar metoda add
   • cautând 5 valori aleatoare în vector
   • eliminând 5 valori aleatoare din vector
4. De multe ori este bine ca programarea unor aplicaţii mari să se faca modular, un modul fiind gestionat de o anumită clasă. De asemenea, în cadrul acestor aplicaţii, puteţi avea situaţii în care o metodă are nevoie să utilizeze mai multe module, deci să primească referinţele mai multor clase, fapt ce poate deveni dificil de gestionat. De aceea, aceste clase se pot implementa limitând accesul la o singură instanţă statică, ceea ce permite accesarea acesteia doar pe baza clasei, fară a mai fi necesară trimiterea ei ca parametru in metode. Aşa descoperim un prim design pattern orientat-obiect; el se numeşte Singleton şi puteţi afla câteva despre el aici. Ne propunem să implementăm o variantă simplă. Creaţi clasa Singleton, care să
   • aibă intern o singură instanţă statică
   • aibă un constructor privat (de ce e nevoie?)
   • expună o metodă publică de acces la instanţă (un getter)