Nodul senzorial Sparrow este echipat cu trei tipuri de senzori: temperatură, umiditate și luminozitate ambientală. Senzorul de luminozitate este analogic și furnizează o tensiune direct proporțională cu nivelul iluminării ambientale. Această tensiune poate fi citită de către microcontrollerul ATMega128RFA1 de pe portul F, pinul 2 (PF2). Senzorul de umiditate și temperatură este de tipul SHT21 și este conectat la interfața I2C a microcontroller-ului.

Transceiver-ul de pe microcontroller-ul ATMega128RFA1 permite acestuia să transmită în diferite benzi din 2.4GHz. Permite viteze de transmisie de 250kbps, 1Mbps și 2 Mbps. Are două moduri de funcționare, Basic și Extended. Modul Extended include multe funcționalități prevăzute de obicei în nivelele de acces la mediu. În acest caz, funcționalitățile sunt cele necesare pentru implementarea IEEE 802.15.4

Interfața cu microcontroller-ul este necesară pentru a comanda transceiver-ul din program și pentru a obține/trimite date către acesta. În cazul RFA1, avantajul major de a avea transceiver-ul și microcontroller-ul pe același chip înseamnă că se pot face transferuri foarte rapide între acestea. RFA1 pune la dispoziție următoarea interfață:

• Regiștrii de comandă: Sunt tratați ca orice alt registru I/O și sunt accesați la fel de rapid. Sunt folosiți pentru a trimite comenzi către transceiver sau a obține informații punctuale despre funcționarea acestuia. Exemple sunt: TRX_STATE, TRX_STATUS, PHY_RSSI. Folosirea acestor regiștri este posibilă doar atunci când ceasul transceiver-ului nu este oprit
• Frame buffer: Este o zonă de memorie de 128 bytes în care se recepționează/din care se transmit pachete. Este accesibilă din microcontroller tot ca o zonă de regiștri I/O de 128bytes, începutul este TRXFBST și sfârșitul este TRXFBEND. Scrierea/Citirea în/din framebuffer va dura întotdeauna un ciclu de ceas, adică avem maxim 128Mbps! Atenție! Scrierea și citirea în/din buffer se face în mod diferit, conform tabelului de mai jos:

• Registrul TRXPR: Moștenire din timpurile în care microcontroller-ul și transceiver-ul erau în chip-uri separate, TRXPR este registrul care deține două flag-uri (în trecut doi pini) care afectează transceiver-ul chiar dacă acesta este în sleep.
  • Bit-ul TRXRST Care poate reseta oricând transceiver-ul
  • Bit-ul SLPTR, care controlează atât starea de sleep a transceiver-ului cât și startul transmisiei unui pachet
• Întreruperi: Transceiver-ul poate fi configurat să genereze mai multe întreruperi microcontroller-ului, dintre care amintim:
  • TRX24_RX_START: A început recepția unui pachet. Se poate începe imediat citirea frame buffer-ului
  • TRX24_TX_END: Semnalează sfârșitul transmisiei

Transceiver-ul de pe RFA1 folosește o mașină de stări pentru a reșine care este modul de operare curent (dacă transmite, recepționează, dacă este în standby, dacă se pregătește să transmită, etc.) Stările care apar sunt:

• SLEEP Transceiver-ul este în stare de hibernare, nu consumă curent
• RESET Transceiver-ul tocmai a fost restartat
• TRX_OFF Starea de standby, în care nu se ascultă mediul pentru pachete
• RX_ON Starea în care se ascultă mediul
• BUSY_RX Se recepționează un pachet
• PLL_ON Starea în care componenta de transmisie este activă și pregătită
• BUSY_TX Se transmite un pachet

Tranzițiile între stări sunt fie declanșate de evenimente exterioare, și atunci sunt subliniate cu verde, fie prin comandă de la microcontroller (și atunci sunt fie colorate cu albastru, fie cu roșu).

Regiștrii care se ocupă de controlul și observarea mașinii de stări sunt TRX_STATE și TRX_STATUS. TRX_STATE conține biții ce comandă tranzițiile dintre stări (omitem stările ce nu le vom folosi în cadrul laboratorului, pentru o listă completă consultați datasheet-ul):

Accesul la acești biți se poate face la fel ca la orice registru I/O.

TRX_STATE &= 0xe0; // masca corespunzătoare biților TRAC_STATUS2..0
TRX_STATE |= CMD_FORCE_TRX_OFF;

Dat fiind că biții TRAC_STATUS2..0 sunt read-only, putem prescurta la:

TRX_STATE = CMD_FORCE_TRX_OFF;

Folosind structuri:

TRX_STATE_struct.TRX_CMD = CMD_FORCE_TRX_OFF;

1. Se setează starea dorită în TRX_STATE
2. Se așteaptă până când TRX_STATUS nu mai contine TRANSITION_IN_PROGRESS in campul de biti TRX_STATUS4..0

1. Se intră în starea PLL_ON. Acest lucru garantează că nu se va începe recepția unui pachet peste frame buffer între momentul în care scriem în buffer și momentul în care pornim transmisia
2. Copiem datele în buffer
   • Primul octet reprezintă dimensiunea pachetului
   • Urmează pachetul, maxim 127 bytes

1. Pornim transmisia (prin bit-ul SLPTR sau prin comanda TX_START)

1. Se intră în starea RX_ON
2. Se primește întreruperea RX_START sau RX_END
3. Se începe citirea frame-buffer-ului
   • Pachetul este în frame-buffer începând cu primul octet
   • Dimensiunea este în TST_RX_LENGTH

Pentru a cunoaște identificatorului nodului din program, trebuie declarată variabila node_address în felul următor (datorită unui defect-?- de compilator prima variabilă declarată nu ajunge în .data chiar dacă se cere explicit):

uint8_t nod1_address __attribute__((section(".data"))) = 0;
uint8_t node_address __attribute__((section(".data"))) = 0;

Nodurile își vor avea trecut identificatorul în node_address dacă se rulează avrora cu opțiunea update-node-id=true. Această funcționalitate este asemănătoare cu citirea din EEPROM la un nod real.

Folosiți scheletul de laborator - schelet_labwsn2.zip.

1. Transmiteți un pachet de la nodul 1 la nodul 0
   • Hint: Utilizați macro-ul TRX_FRAME_BUFFER
   • Hint2: Ultimii doi octeți dintr-o transmisie reprezintă un CRC adăugat/verificat automat de transceiver
   • verificarea se face cu flag-ul RX_CRC_VALID din registrul PHY_RSSI
   • dezactivarea CRC-ului automat se face din registrul TRX_CTRL_1, flag-ul TX_AUTO_CRC_ON
2. În rețeaua cu 4 noduri cu topologia dată în fișierul .top, transmiteți un pachet de la nodul 1 la nodul 0
   • Hint: Pentru a ajunge de la 1 la 0, un pachet trebuie să treacă prin nodurile intermediare 2 si 3

<ifauth @admin> Soluția - solutie_labwsn2.zip </ifauth>