Scopul acestui laborator îl reprezintă învățarea unor concepte avansate de programare în Prolog, legate în special de controlul execuției, precum și de obținerea tuturor soluțiilor ce satisfac un scop.
\+ este operatorul folosit pentru negație în Prolog (meta-predicatul not nu mai este recomandat). Așa cum ați observat nu se pot adăuga în baza de date fapte în forma negată și nici nu se pot scrie reguli pentru acestea. Dacă nu se poate demonstra ¬p, atunci ce semnificație are în Prolog not(Goal) sau \+ Goal?
Prolog utilizează presupunerea lumii închise: ceea ce nu poate fi demonstrat, este fals. De aceea, în Prolog \+ p trebuie citit ca „scopul p nu poate fi satisfăcut“ sau „p nu poate fi demonstrat“. Faptul că Prolog utilizează negația ca eșec (eng. negation as failure) are implicații asupra execuției programelor.
În logica de ordinul întâi, următoarele două expresii sunt echivalente: ¬a(X) & b(X) și b(X) & ¬a(X). În Prolog, următoarele 2 clauze (p1 și p2) vor produce rezultate diferite:
student(andrei). student(marius). lazy(marius). p1(X):- student(X), \+ lazy(X). p2(X):- \+ lazy(X), student(X).
fail este un predicat care eșuează întotdeauna. De ce am vrea să scriem o regulă care să eșueze? Un posibil răspuns este: datorită efectelor laterale pe care le pot avea scopurile satisfăcute până la întâlnirea predicatului fail. Un exemplu este următorul:
my_reverse(List, Acc, _):-format('List:~w, Acc:~w~n', [List, Acc]), fail. my_reverse([], Sol, Sol). my_reverse([Head|Tail], Acc, Sol):-my_reverse(Tail, [Head|Acc], Sol).
În codul de mai sus, am scris o regulă pentru funcția my_reverse care are un singur rol: acela de a afișa argumentele List și Acc în orice moment se dorește satisfacerea unui scop cu predicatul my_reverse/3.
?- my_reverse([1,2,3,4],[],Rev). List:[1,2,3,4], Acc:[] List:[2,3,4], Acc:[1] List:[3,4], Acc:[2,1] List:[4], Acc:[3,2,1] List:[], Acc:[4,3,2,1] Rev = [4, 3, 2, 1].
În Prolog, operatorul cut (!) are rolul de a elimina toate punctele de întoarcere create în predicatul curent.
Dincolo de utilizarea operatorului cut (!) pentru a influența execuția (rezultatele) programelor (revedeți exemplul cu max), acesta poate avea rol și în optimizarea programelor. Eliminarea unor puncte de întoarcere acolo unde acestea oricum ar fi inutile, poate salva memorie. Uneori, erorile „Out of global stack“ pot fi rezolvate prin introducerea de operatori cut ce nu modifică rezultatele programelor.
Așa cum veți observa din problemele din laborator, cut, fail și negația devin și mai utile atunci când sunt folosite împreună.
Prolog oferă un set special de predicate care pot construi liste din toate soluțiile de satisfacere a unui scop. Acestea sunt extrem de utile deoarece altfel este complicată culegerea informațiilor la revenirea din backtracking (o alternativă este prezentată în secțiunea următoare).
Predicatul findall pune în Bag câte un element Template pentru fiecare soluție a expresiei Goal. Desigur, predicatul este util atunci când Goal și Template au variabile comune. De exemplu:
even(Numbers, Even):- findall(X,(member(X, Numbers), X mod 2 =:= 0), Even). ?- even([1,2,3,4,5,6,7,8,9], Even). Even = [2, 4, 6, 8].
Predicatul bagof seamănă cu findall, diferența fiind că bagof construiește câte o listă Bag pentru fiecare instanțiere diferită a variabilelor libere din Goal.
digits([1,2,3,4,5,6,7,8,9]). numbers([4,7,9,14,15,18,24,28,33,35]). multiples(D,L):- digits(Digits), numbers(Numbers), bagof(N,(member(D, Digits), member(N, Numbers), N mod D =:= 0), L). ?- multiples(D,L). D = 1, L = [4, 7, 9, 14, 15, 18, 24, 28, 33|...] ; D = 2, L = [4, 14, 18, 24, 28] ; D = 3, L = [9, 15, 18, 24, 33] ; D = 4, L = [4, 24, 28] ; D = 5, L = [15, 35] ; D = 6, L = [18, 24] ; D = 7, L = [7, 14, 28, 35] ; D = 8, L = [24] ; D = 9, L = [9, 18].
Pentru a evita gruparea soluțiilor pentru fiecare valoare separată a variabilelor ce apar în scopul lui bagof/3 se poate folosi construcția Var^Goal
Predicatul setof/3 are aceeași comportare cu bagof/3, dar cu diferența că soluțiile găsite sunt sortate și se elimină duplicatele.
În logica de ordinul întâi clauzele p(A,B) ^ q(A,B) și q(A,B) ^ p(A,B) sunt echivalente. Ordinea termenilor dintr-o conjuncție (sau disjuncție) nu influențează valoarea de adevăr a clauzei.
În Prolog acest lucru nu este întotdeauna adevărat:
?- X = Y, X == Y. X = Y. ?- X == Y, X = Y. false.